lunedì 18 marzo 2013

Amici al bar


La grande partita a carte


Nel mezzo della sfida...


Il giocatore e il fumatore


Giocatori al bar


Messignadesi al bar


LONTANO DALL'ITALIA di G.Scarcella


 
Nuju m’imparau u fazzu sta poesia,
ma ntà lu cori meu vinciu a fantasia,
apposta m’apprisentu cu tanta nostalgia :
a fici u difendu l’Italia, sennò na facia.
Nuju poti sapiri quantu nu simu ntelligenti,
ma vi lu poti diri cu parlau cu strani genti.
Quandu pigghiai l’aeriu a Roma Hiumicinu,
tutti mi dicivanu ca l’Australia esti vicinu
Volammu vintiquattruri e jimmu a milli all’ura,
jeu supa all’apparecchiu ch’era chinu di paura.
Calammu a Ateni, città meravigghiosa,
ma cu canusci Roma e sempi n’atra cosa.
 
Cu l’occhi sempi fissi o vitru du sportellu,
scuru jera lu me cori comu nu mantellu;
mari e munti e quanti diserti passammu
e comu vozzi Diu a Bombei arrivammu.
 
Nc’era na caluria chi m’iccuppava o cori,
diserti senza casi fina a Singapori;
li passammu chisti diserti e puru celu e mari,
li genti menzinudi parivano strosciulari.
 
E quandu a l’Australia jeu arrivai,
dopo vint’anni a me frati bbrazzai;
Attentu - mi dissi - ca ndavi tanta genti,
na stringitina i manu egghiè sufficienti.
 
Nchianammu supa a machina u himu a Lisabeth:
na strata a quattru corsii (ma comu era diserta!).
No ndavia nuja curva e mancu na conetta;
pecuri a migghiara e ogni tantu na casetta
 
Ndavia nu gurnali cu ntornu tanta genti:
u bagnu si facivanu nta chid’acqua stagnanti
m’imbicinai ntà unu, u parlu na palora:
Tu veni i l’Italy ?, no canusci l’acqua bona !
 
Ritirati a palora ennò ffendiri i genti,
ca vegnu i na terra ch’è china di surgenti !
Parlandu dill’Italia ti ndai a sbarrittari,
ch’è china di funtani e tanti bej mari.
 
Passai i nu paisi chi ndavia tri monumenti:
nu cani, nu cavaju e nu randi serpenti.
U cavaju,in verità, è nu randi campiuni
c’a tanti fici vinciri decine di miliuni.
 
A mmia mi fici pena u vijiu chisti cosi:
vozzi tornari all’Italia, nta l’omini valurusi.
Mancu me frati fu capaci u mi cunvinci,
manu manu posai a Roma, nta l’aeriuportu da Vinci.
 
Jeu a Leonardo no vogghiu vantari,
ma tuttu u mundu d’a Gioconda poti parlari.
Cu Leonardo nc’è Michelangelu e Raffaellu,
sunnu tri omini du massimu livellu.
 
E Pasculi, Leopardi, Carducci e cumpagnia ?
Sunni i cchiù randi eroi di tutta a poisia.
E nta la musica, potimu cacciari a Verdi?
U mundu finisci e u so nomi nò si perdi.
 
E sempi parlandu i perzuni intelligenti,
a Volta e Marconi aundi voi mi menti ?
Patriotta nui ndeppimu senza fini,
Garibaldi, Mameli e Giuseppe Mazzini.
 
E dopo sessanta jiorna di vita dura,
fuijia nta mè terra beja comu a fici a natura !
 
Giuseppe Scarcella
n. a Messignadi di Oppido M.(RC) il 26 febbraio 1932